Ai un caine care latra prea mult? Preia controlul

A va instrui cainele sa nu latre are multe efecte secundare pozitive. In primul rand, un caine care latra constant devine rapid iritant, intrucat latratul intrerupe linistea pe care multi dintre noi o dorim dupa o zi lunga la locul de munca sau la scoala.

De exemplu, un caine caruia nu se acorda atentia cuvenita, sau este neglijat sau plictisit, poate latra ca o modalitate de a va atrage atenția. Latratul poate aparea, de asemenea, atunci cand se simte amenintat sau simte prezența membrilor straini care intra in casa sau in camera.

Cu toate acestea pentru cainii care continua sa latre excesiv, indiferent de cat de multa atentia li se ofera, va necesita mai multa disciplina. Instruirea cainelui sa latre in mod constant va necesita fermitate și consecvența din partea dumneavoastra. Atunci cand cainele incepe una din tiradele sale fara sfarșit, cu fermitate si cu voce tare spuneți ”Nu!”, pana cand cainele se opreste din latrat. Este posibil sa trebuiasca sa faceti acest lucru in repetate randuri, iar cainele dumneavoastra va incepe treptat sa inteleaga unde doriți sa ajungeți.

Alternativ, puteti utiliza metoda cu pistolul cu apa in cazul in care ati apelat comanda ”NU” si pulverizați apa inspre caine atunci cand latra excesiv. Acest lucru va crea o experiența neplacuta pentru animalele de companie intrucat cainilor nu le place sa se ude. Utilizarea in mod constant a acestei metode, va determina cainele sa asocieze latratul cu o experiența neplacuta intrucat in marea majoritate a cazurilor, cainilor nu le place sa se ude.

De asemenea, asigurati-va ca va descurajați cainele de la latrat in timp scurt. Nu asteptati pentru a-l corecta el sau ea, dupa zece minute de latrat, cainele nu va ințelege motivul pentru care ii aplicați disciplina. Acest lucru poate sau va conduce la efecte secundare nedorite, cum ar fi cainele dumneavoastra indragit poate deveni fricos, timid, si chiar poate simți frica de dumneavoastra.

O alta sugestie utila pe care o puteți aplica este atunci cand latra cainele, luați jucaria preferata a ciinelui si puneti-i-o in gura. Deoarece cainele va intenționa sa muste jucaria (cainii nu pot sa latre cu gura inchisa), aceasta va mufla latratul.

Dupa ce cainele a incetat sa mai latre, recompensați-l cu ceva bun. In acest fel, cainele va echivala linistea cu gustarile delicioase si va inceta, prin urmare, sa mai latre foarte mult. Indiferent de ceea ce doriți sa va instruiți cainele sa faca, coerenta si consolidarea pozitiva sunt doua dintre cele mai eficiente metode de reușita in instruirea cainelui sa nu latre.

Cum impaci un caine cu un copil?

Cainele si copilul, faceti prezentarile

Cum probabil ati experimentat deja, un copil si un caine nu devin prieteni nedespartiti din prima secunda, asa cum arata filmele americane. Incidentele pot aparea din orice: catelul, dornic de joaca, va sari la picioarele copilului speriandu-l, iar copilul, necunoscand inca diferenta dintre bine si rau, il va chinui tragandu-l de urechi si de codita. Asta in cel mai bun caz.

Pentru ca intelegerea intre cei doi sa fie posibila, incepeti printr-o pregatire serioasa a copilului in ceea ce priveste interactiunea cu un caine, stabilind inca de la inceput cateva reguli de baza. In primul rand un caine nu trebuie lovit, tras de urechi sau de codita, pentru ca poate musca daca este ranit sau provocat si in plus il si doare.

Un caine nu este o jucarie pentru copil

In al doilea rand, cainii aud mai bine decat un om, deci tipatul la sau in apropierea cainelui este strict interzis. Afectiunea fata de caine nu se exprima prin pupat sau imbratisat. Invatati-l sa ii ofere mancare ca recompensa.

De asemenea, copilul trebuie sa inteleaga ca un caine vine singur la el atunci cand vrea sa se joace si ca trebuie lasat in pace atunci cand mananca sau doarme. Deci in momentul in care cainele pleaca de langa el, copilul nu trebuie sa il urmareasca si sa il sacaie. Daca aveti mai multi copii, invatati-i sa il mangaie pe rand. Altfel catelusul se poate speria si poate musca.

Inainte de a se atasa unul de altul, cainele si copilul trebuie sa invete sa se tolereze si sa se respecte reciproc. Desi sunt lucruri destul de greu de invatat la o varsta frageda, ele sunt esentiale pentru a-i ajuta pe cei doi sa se inteleaga intre ei. Si copilul si cainele sunt plini de energie, care se transforma usor in agitatie si care, la randul ei, poate sfarsi cu diverse accidente.

Unde se trage linia intre copil si caine?

Intre doua si zece luni catelusilor le ies dintii. Acest lucru alimenteaza starea de nervozitate. Daca adaugam si necesitatea lor de a roade diverse lucruri, in aceasta perioada, inclusiv degete, ne ramane doar posibilitatea sa educam copilul sa-si tina degetelele la distanta.

Impuneti o conduita anume pentru copil fata de caine

Un alt lucru important este sa il invatati pe copil sa reactioneze cu calm atunci cand cainele incepe sa il prinda cu dintisorii si sa nu se sperie. Ideal ar fi sa reuseasca sa stea nemiscat si sa il ignore. Cainele se va plictisi repede cautand altceva de facut sau ii puteti distrage chiar voi atentia, aruncandu-i o jucarie.
Din pacate cainele nu-si da seama cand un copil il impinge si fuge pentru ca e speriat si, considerand ca face parte din joaca, il va urmari speriandu-l si mai tare. De aceea cel mai bine este sa fie ignorat.

Schimbati rolurile

Pentru a ajuta un copil sa inteleaga mai bine ce inseamna un caine si a nu exista riscul sa se plictiseasca de el in cateva saptamani, folositi urmatoarea metoda: incepeti sa il intrebati cum s-ar simti el daca ar fi pus in situatii similare cu ale cainelui: daca ar fi lasat fara mancare, daca ar fi tras de urechi etc. Astfel, usor, usor, copilul va intelege ca un caine este altceva decat o noua jucarie.

Dar cel mai important lucru este sa nu ii lasati impreuna nesupravegheati. Acest lucru inseamna o programare riguroasa a activitatilor si mai ales o buna impartire a atributiilor intre toti membri familiei. Rugati si prietenii sa va ajute in caz de nevoie.
Atentie si la comportamentul vostru fata de caine. Copiii invata, prin puterea exemplului, imitand comportamentul adultilor.

Ar trebui pedepsite animalele cand ataca oamenii?

  Animalele sunt cei mai buni prieteni, sau cel putin asa ne place sa credem - de aceea, uneori suntem socati cand vedem ca un caine a atacat un copil sau ca un om a ajuns la spital din cauza animalului pe care il ingrijeste.

Aceste cazuri sunt intalnite si la gradinile zoologice, unde exista animale salbatice, dar si in cazul animalelor de casa, care ar trebui sa ne fie prietene. Ne punem deseori problema: cum trebuie sa reactionam, in cazul unui animal agresiv? Trebuie pedepsit animalul pentru ca a atacat omul?

Raspunsul nu e usor, avand in vedere ca deseori pedeapsa nu ajuta deloc animalul sa inteleaga ce s-a intamplat, nu ii ajuta sa isi formeze un comportament corect. De cele mai multe ori, stapanii sau ingrijitorii pedepsesc animalele abia dupa o ora-doua de la incident si folosesc metode nepotrivite (cel mai des violenta), iar in aceste cazuri animalul nu invata nimic din incident: nu va sti de ce este pedepsit si nu va sti nici ce trebuie sa faca pentru a nu mai cauza probleme.

Cazuri de animale agresive intalnim cel mai des in gradinile zoologice, unde animalele care sunt tinute in custi se razbuna uneori pe ingrijitori, pentru ca sunt destul de nefericite. Problema insa este ca de vina pentru modul in care reactioneaza animalele sunt chiar oamenii, care nu pot intelege nevoile de baza ale unui animal.

Pentru a preveni un comportament agresiv din partea unui animal trebuie in primul rand sa ne asiguram ca acesta are toate conditiile necesare pentru a trai si ca nu sufera in niciun fel. Un caine care nu are mancare suficienta in fiecare zi, care nu are un adapost, care nu este obisnuit cu oamenii din jur are toate sansele sa fie agresiv.

In al doilea rand, stapanul trebuie sa inteleaga ca exista anumite actiuni ale sale care pot determina agresivitatea animalului: spre exemplu, nu toti cainii vor suporta sa fie atinsi atunci cand mananca sau nu vor suporta ca un om sau un alt caine sa intre pe teritoriul pe care il considera al sau. Principalele pericole le reprezinta apropierea cainelui de alti caini, de alti oameni sau chiar de copii: animalul trebuie obsnuit cu mediul sau, o schimbare il poate face sa devina agresiv.

Cel mai des, problemele apar pentru ca oamenii nu stiu cum sa reactioneze in cazul in care un caine devine agresiv: daca se tipa la el, daca este lovit sau amenintat in vreun fel, agresivitatea cainelui creste. SOlutia ideala este apelarea la un specialist in dresaj, atunci cand cainele este adult. Insa cel mai usor este sa obisnuim animalul de mic sa fie prietenos cu oamenii si ca un comportament agresiv este inacceptabil.

Ingrijirea dintilor...

Un caine care isi duce viata intr-un mediu absolut natural nu necesita nici o ingrijire a dintilor.Un caine de apartament dupa 6 ani incepe sa isi piarda dintii, ceea ce este evident anormal.Incepand de la doi-trei ani vom combate aparitia tartrului dentar care, la unii catei se depune atat de abundent, incat gingia se retracta, dintii incep sa se miste si apoi cad.
Carie dentara primara, practic, nu exista la caini.Dar sub tartru se produce o adevarata gangrena a dintelui care reprezinta un focar de infectie si impiedica masticatia.Uneori cainele, din cauza durerii nu mai mananca deloc.
Pentru a preveni acest fenomen absolut deloc de dorit este ca din primele luni de viata sa-l spalam pe dinti si in special pe molari.Spalarea dintilor se va face cu o periuta normal iar pasta de dinti este fie cea speciala pentru catei fie poate fi inlocuita de bicarbonatul de sodiu.Se poate intampla cazul in care catelul nu suporta periuta de dinti, caz in care puteti apela la o bucata de fasa pe care sa o rulati in jurul degetului.
O data la 30 de zile este recomandabil sa faceti aceasta operatiune iar de indata ce semnalati un depozit de culoare galben inchis va recomandam sa faceti o vizita medicului veterinar.

Sa oprim cruzimea fata de animale, prin educatia copiilor!

Cruzimea si violenta fata de animale este un semn de tulburare de comportament la copii si este din pacate, de multe ori, ignorata de parinti, care nu stiu sau nu vor sa reactioneze. Ceea ce nu stiu insa este ca violenta fata de animale este primul pas catre agresivitatea fata de oameni: daca acest comportament nu este sanctionat, copilul poate deveni antisocial si sa aiba probleme mult mai mari.

Foarte des se intampla sa vezi, in special in familii cu educatie orecara, cum un copil chinuie un animal, iar parintele se uita fara sa reactioneze. Astfel de comportamente trebuie in mod necesar sanctionate: nu sunt o manifestare a curiozitatii copilului si in niciun caz nu trebuie incurajate. Specialistii arata ca, de cele mai multe ori, cruzimea fata de animale este asociata cu violenta domestica si abuzul, iar copiii care manifesta astfel de tendinte pot ajunge sa comita infractiuni serioase, precum crima. Lista de criminali in serie care au inceput prin a chinui animale este lunga.

Faptul ca unele persoane sunt violente cu animalele nu este ceva innascut, spun specialistii, ci este un simptom al unor probleme serioase: acesti indivizi traiesc uneori in medii violente (fie sunt supusi violentelor sau sunt martori la acestea), motiv pentru care isi elibereaza frustrarile pe animale, care nu se pot apara. Studiile arata ca aproape 20% din copiii care au fost supusi violentelor ajung, la randul lor, sa fie violenti cu animalele. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care trebuie sa uitam ca existat vreodata vorba "bataia e rupta din Rai": educatia copilului nu se face prin bataie.

Prin apelul la un specialist si prin eliminarea cauzei violentei primare, copilul poate ajunge sa aiba un comportament normal si bland fata de animale.

Studiile realizate de psihologi au aratat ca, de cele mai multe ori, copiii care cresc intr-o familie in care exista un animal si invata sa se joace cu el si sa il ingrijeasca sunt nu numai indivizi mai responsabili decat altii, ci au un mare avantaj in ceea ce priveste comunicarea cu oamenii. Nu e de mirare ca in multe centre pentru copii cu probleme sunt "angajate" animale  care ii ajuta pe copiii sa comunice si sa aiba relatii normale cu semenii.

Ce facem iarna cu catelul?

E iarna si frigul de afara nu ne lasa sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna cu catelul. Plimbarea zilnica a devenit un chin si pentru el si pentru noi: cu toate acestea, orice medic veterinar ne-ar putea spune ca mentinerea animalului doar in casa in timpul lunilor de iarna ii poate face rau.

Catelul trebuie sa aiba ocazia sa zburde, pentru a-si putea mentine fizicul. Pe langa faptul ca nu ti-ai dori un catel supraponderal, e cazul sa te gandesti si la depresiile care pot aparea daca cel mai bun prieten este tinut in casa luni intregi, de unul singur, cat timp esti la serviciu.
In zonele cu clima neprietenoasa, exista insa si activitati distractive pe care le poti face impreuna cu catelul, pentru ca el sa nu se plictiseasca si sa-si mentina tonusul. Majoritatea cateilor vin "echipati" cu o blana destul de groasa si pot face fata frigului, asa ca ii poti lua cu tine atunci cand mergi sa te dai cu sania sau chiar la schi. Catelului ii va face mare placere sa se joace in zapada. Mare grija insa la degeraturi: dupa ce s-a terminat cu distractia, catelul trebuie sters pe labute, nasuc si blana, pentru ca in zonele sensibile poate ramane agatata gheata, care duce la degeraturi.

Pentru cateii obisnuiti sa stea afara, in curtea stapanului, frigul nu pune mari probleme: insa e obligatoriu ca acesta sa aiba o cusca in care sa poata sta, unde sa aiba o carpa sau eventual frunze uscate care sa-l ajute sa se incalzeasca.

Atunci cand e prea frig sa dai si un caine afara (la propriu), il puteti tine ocupat cu diverse jucarii interactive. Acestea sunt ideale pentru a mentine interesul catelului, pentru ca ofera diverse bunatati, atunci cand sunt folosite. O alternativa simpla ar fi sa il inveti pe catel un truc nou: chiar daca nu stii mare lucru despre dresaj, te poti documenta, iar anotimpul rece ne lasa destul timp impreuna cu animalul pentru a-l putea invata ceva.

Daca ai timp liber la dispozitie si ceva cutii de cadouri sau obiecte in plus prin casa, poti construi chiar un traseu prin care sa-l inveti pe catel sa treaca, cu ceva recompense daca reuseste sa depaseasca obstacolele, in mod evident. Nu e nevoie sa il pregatesti pentru o competitie internationala, ci doar sa il inveti ca e bine sa se miste si sa-si exerseze inteligenta, iar recompensa va veni rapid.

O alta distractie pe care catelul o va adora, in timpul iernii, sunt intalnirile cu alte animale. Asa ca atunci cand aveti prieteni care au la randul lor un catel sau poate chiar o pisica obisnuita sa se joace cu cateii, e cazul sa organizati intalniri cat mai des. Daca intalnirile se lasa si cu cateva oase la sfarsitul mesei, va fi cu atat mai bine pentru ele.

Cei care isi permit isi pot duce iarna catelul la saloanele speciale unde pot fi tunse, li se face pedichiura si sunt rasfatate cu un masaj.

E criza-e timpul sa adoptam un animal al strazii

In conditiile economica dificile, e usor sa pierzi din vedere ceea ce este important. O vedem in fiecare zi, cazurile de oameni ajunsi in pragul disperarii se inmultesc drastic. Insa provocarile cu care ne-am confruntat in 2010 si care vor persista probabil in anul urmator nu sunt un motiv sa uitam sa fim buni cu animalele si mai ales, sa uitam sa adoptam animale fara casa.

Criza economica a adus saracia si nefericirea in casele multora: oamenii si-au vazut salariile reduse sau si-au pierdut locul de munca, unii si-au pierdut casele dupa ce nu au mai putut plati ratele la bani. In cele mai multe gospodarii, primul efect al crizei a fost diminuarea veniturilor si a dus la reducerea cheltuielilor. Si pe langa economiile facute la cosul de alimente si la haine pentru familie, se intampla ca si animalele sa aiba de suferit.

Fie ca unele familii nu isi mai permit sa aiba grija si de un animal si il dau altcuiva, fie ca neglijeaza unele vizite la veterinar, animalalele de casa au la randul lor probleme.

Si poate ca cea mai grava problema este cea a animalelor care traiesc pe strada. In fiecare iarna, mii de animale mor de foame, din cauza frigului sau a bolilor. Iar in conditiile in care oamenii sunt din ce in ce mai stramtorati, ideea de a adopta un catel sau o pisica fara adapost poate fi destul de departe de oricine.

Insa bucurestenii au simtit pe pielea lor efectele devastatoare ale crizei in ceea ce priveste animalele strazii, chiar incepand din 2009, cand mii de caini vagabonzi au "scapat" din adaposturi, dupa ce autoritatile nu au mai avut fonduri sa le ingrijeasca. Mari probleme au aparut si dupa ce fondurile venite din strainatate pentru ONG-uri au scazut, iar strazile s-au umplut peste noapte de caini vagabonzi, tocmai cand locuitorii Capitalei incepeau sa spere ca situatia se va imbunatati.

Adevarul este ca nu trebuie sa asteptam ca salvarea sa vina de la altii, cand vine vorba de animalele strazii: iubitorii de animale stiu ca situatia este grava si ca necesita actiune. Este vorba in primul rand de cei responsabili, care stiu ca situatia nu se rezolva daca le dau resturi de mancare cainilor care s-au cuibarit prin vreo scara de bloc. Animalul are nevoie de adapost si ingrijiri medicale, vaccinuri si un stapan iubitor, nu de o mana de graunte aruncate din cand in cand.

Actiunea corecta este mobilizarea pentru adoptia animalelor din adaposturi si ingrijirea lor corespunzatoare. Sa nu lasam criza sa ne umple strazile de animale infometate si infrigurate, sa le iubim si sa le ingrijim asa cum trebuie!

Trebuie sa ajutam!!!

Haideti sa ii ajutam impreuna, sa nu mai fie cainii strazii, sa nu mai trecem nepasatori pe langa ei, sa incercam, poate nu reusim mereu, dar macar sa incercam sa ii ajutam. Sa nu mai acceptam sa ajunga pe strada, sa ne gandim daca acele suflete nevinovate merita sa stea infometate, inghetate si singure pe strazi.
Un pedigree nu va face un catel  mai destept si mai atasat de noi, el ne va iubi neconditionat, chiar daca nu avem vreun arbore genalogic complicat.