De ce alearga cainii dupa automobile?

Oamenii se intreaba intotdeauna de ce cainii fugaresc masinile, dar omit adevarata intrebare – ce ar face un caine daca ar prinde masina? Descoperiti aici raspunsul, care va va amuza.

Cainii alearga dupa masini din aceleasi motive pentru care alearga copiii pe biciclete, pisicile, micile animalute sau alti caini. Iar acest lucru se intampla pentru ca se joaca sau vaneaza. Intr-o masura mai mica sau mai mare, fugarirea implica din partea cainelui un instinct nativ de pradator.

La majoritatea cainilor bine dresati si sociali, instinctul de pradator se exprima ca un joc canin de-a prinselea, in care cainii isi imagineaza ca alearga dupa o prada. Scopul nu este neaparat acela de a prinde celalalt caine; adevarata distractie este numai alergatul de jur imprejur. Alergarea mingiilor sau a frisbee-ului este o alta demonstratie a instinctului de pradator al cainilor. Cainii se pot lupta in joaca ca parte a jocului de-a prinselea, imbrancindu-se si chiar muscandu-se in gluma, in timpul alergarii. Aceasta forma de joaca se poate extinde incluzand pisicile, persoanele care fac jogging, merg pe bicicleta, skateboard-erii sau masinile. Intentia nu este de a rani sau de a ucide, ci de a atrage celelalte creaturi (ori obiecte) in joc.

O forma mult mai grava de fugarire este vanatoarea. Unii caini au un instinct de pradator mult mai accentuat in comparatie cu altii. Cainii ciobanesti, utilitari, terrier-ii si cainii de vanatoare au instinctul de pradator exacerbat; astfel, ei au potentialul de a fugari si de a ucide prada. Succesiunea „evenimentelor” implica mai multe etape: cautarea, pandirea, fugarirea, capturarea, muscarea, uciderea si mancarea victimei. Un astfel de comportament periculos este denumit agresivitate de pradator, dar nu este considerat o tulburare si nici nu este initiat din furie. Este un comportament natural care este declansat de desfasurarea actiunii.

Agresivitatea de pradator are putine semne de avertizare. Cainele se furiseaza silentios spre victima aleasa pana cand ii ajunge in vizor, iar apoi initiaza atacul – o insfaca de membrele posterioare, o musca, se prinde de aceasta in incercarea de a o tranti la pamant. Consecintele unui asemenea atac pot fi mortale pentru victima.

In cazul in care cainele tau etaleaza un instinct exacerbat de pradator, el ar trebui intotdeauna tinut sub control atat pentru propria siguranta, cat si pentru siguranta publicului larg. De asemenea, este foarte posibil ca el sa necesite consiliere in ceea ce priveste comportamentul sau.

Oasele – sunt ele un pericol pentru caini?

Inca de cand suntem mici credem ca este normal ca un caine sa manance oase. Chiar si in desenele animate vedeam caini ingropandu-si oasele sau mancandu-le cu atata placere.
De asemenea, multe dintre recompensele pe care le oferim cainilor au forma unui os. Iar unii dintre noi chiar suntem fermi convinsi ca oasele sunt sanatoase pentru cainii nostri. Dar este oare asa? Sunt oasele periculoase pentru caini sau nu?

Oasele – bune sau rele

In cele din urma ai reusit sa-ti inveti cainele sa nu mai cerseasca. Cina este acum un moment placut atat pentru tine cat si pentru familia ta. Ca recompensa, te gandesti ca animalutului tau ii va face placere sa rontaie oasele ramase de la cina. Pana la urma urmelor, el este o ruda indepartata a lupului care rontaie oase toata ziua buna ziua, iar rontairea oaselor contribuie la o datura si la niste gingii puternice si sanatoase, nu? Ce ar putea sa-i dauneze?

In realitate, oasele nu sunt atat de sanatoase pe cat ai putea sa crezi. Unii caini pot sa nu dezvolte niciodata probleme asociate consumului de oase, in timp ce altii pot. Si tineti minte, unele probleme asociate consumului de oase pot fi foarte serioase. Cu atat de multe alternative si cu atat de putine beneficii, merita oare sa va expuneti riscurilor?

Complicatiile posibile

Din nefericire, daca te decizi sa-i oferi cainelui tau un os sau daca el gaseste unul in gunoi, acesta se poate alege cu mai mult de o delicatesa gustoasa. Oasele nu se descompun cu usurinta. Acest lucru inseamna ca animalutul tau trebuie sa le elimine prin fecale conducand de cele mai multe ori la incetinirea tranzitului si constipatie care vor necesita o vizita la medicul veterinar. Oasele pot de asemenea produce obstuctii ale cailor respiratorii anterioare (sufocare) sau ale tractului gastrointestinal, dar pot fi la fel de bine cauza hemoragiei intestinale, daca fragmentele de os rup sau sfasie peretele intestinal.

Tipurile de probleme produse de oase

Oasele subtiri, cum sunt coastele sau oasele de peste, pot ramane cantonate in gat sau pe bolta palatina (plafonul cavitatii bucale) putand provoca leziuni serioase ale tesuturilor inconjuratoare si chiar sufocarea cainelui.

Chiar si oasele mari de vita (humerus, femur etc) pot induce probleme mai mult sau mai putin grave. In functie de forta muscaturii cainelui, pana si aceste oase pot fi sfaramitate si inghitite nemestecate.

Oasele de pui si de curcan sunt in mod deosebit periculoase. Ele sunt mult mai fragile si pot fi sparte cu o mai mare usurinta. Aschiile sau fragmentele de oase pot determina perforatii la nivelul gurii, esofagului, intestinului subtire si colonului, producand traumatisme interne deosebit de grave, care de multe ori se soldeaza cu moartea animalului.
Ce ar trebui sa urmariti

Eforturi de a respira
Tuse
Eforturi de a defeca
Lipsa defecarii
Diaree cu sange
Cainele isi introduce labuta in gura avand tendinta de a scoate ceva
Lipsa apetitului
Voma

Alternative

Cel mai sigur lucru pe care il poti face este sa-i oferi cainelui tau numai „oase” care au fost special concepute pentru a fi rontaite de caini. Spre exemplu, oasele si alte „jucarioare” din piele presata de vita, oferite cu cumpatare, pot fi o buna alternativa, dar trebuie sa aveti in vedere ca si acestea, date in cantitate excesiva pot determina constipatia cainelui vostru. O optiune la fel de buna sunt jucariile din cauciuc pline, mai greu de distrus si deseori aromatizate.

Cat de des trebuie sa va hraniti cainele

 

Aflati raspunsul la intrebarea: "Cat de des trebuie sa imi hranesc cainele?"!

Dintotdeauna a existat o intrebare unica in cazul proprietarilor de caini. "Cat de des ar trebui sa imi hranesc cainele?".

Raspunsul expertilor la aceasta intrebare variaza in functie de varsta cainelui.
Unui caine sub 3 luni ar trebui sa ii fie oferite cel putin patru mese pe zi.
Cainii intre 3 si 5 luni trebuie sa primeasca 3 mese / zi.
Cainii adulti trebuie hraniti o data sau de doua ori pe zi – o data dimineata si o data seara.

De asemenea, foarte important este modul in care va invatati cainele sa manance. Daca doriti sa aveti un caine educat, cel mai indicat ar fi sa il invatati inca de cand este pui „cum sta treaba cu mancarea“ si ca trebuie sa manance dupa un orar bine stabilit. De aceea, in momentul in care ii oferiti mancare, lasati bolul jos timp de 10 minute. Daca vedeti ca nu se atinge de bol, luati-l si oferiti-i-l iar dupa alte 30 de minute. Si de aceasta data lasati bolul acolo doar pentru 10 minute. Daca repetati acest lucru, in curand, cainele va invata ca trebuie sa manance atunci cand i se ofera.
Stabilind un orar de masa nu doar ca va deveni o rutina, ci va va si ajuta sa monitorizati starea de sanatate a cainelui. Daca nu aveti stabilit un orar de masa, este posibil sa nu observati daca ceva este in neregula cu felul lui de a manca. Dar daca l-ati invatat sa manance cand i se ofera, dupa un program fixat, veti putea observa imediat o lipsa a apetitului, care de multe ori este un simptom pentru o stare de rau.

Un alt beneficiu al unei mese stabilite este ca un caine care mananca dupa un program, isi si face nevoile dupa un program.

Indiferent de varsta cainelui, de cate mese ii daruiti pe zi, asigurati-va ca ii oferiti o mancare de calitate, proaspata, care sa ii satisfaca toate nevoile alimentare si nu numai. De exemplu, acizii grasi de omega ii mentin cainelui blana si pielea frumoase si sanatoase. Glucosamina si chondroitina il ajuta sa isi pastreze sanatoase articulatiile.
De aceea, aveti grija de felul in care ii atribuiti cainelui vostru hrana, dar mai ales de tipul de hrana pe care il alegeti pentru el! Nu uitati sa va consultati cu veterinarul in momentul in care vreti sa ii schimbati tipul de hrana pe care il consuma!

De ce ar trebui sa va imperecheati cainele

Va iubiti cainele nespus si va ganditi ca lumea ar fi un loc mai bun daca ar exista mai multi caini exact ca al vostru? Totusi, inainte de a va imperechea cainele, alocati-va ceva timp pentru a analiza daca este sau nu cel mai bun lucru pe care il puteti face si daca faceti acest lucru din motive intemeiate. Luati aceasta decizie cu mare atentie si numai dupa o ampla documentare si sfatuire cu crescatorii experimentati.

Imperecherea cainilor nu este atat de simpla pe cat pare. Pentru a proteja sanatatea cainelui vostru si a progeniturilor lui/ei, va trebui sa fiti capabili sa gestionati orice situatie cu care v-ati putea intalni. Inainte de orice, puneti-va urmatoarele intrebari:

Aveti timp suficient pentru a vi-l dedica imperecherii? Timpul pe care va trebui sa-l petreceti cu noii catelusi va creste considerabil.

Va veti permite costurile vaccinarii si deparazitarii catelusilor?

Daca nu le gasiti camine noilor catelusi, sunteti dispusi sa-i tineti voi? Aceasta inseamna mai mult de hranit si de curatat. Amintiti-va ca ati inceput cu un singur caine si puteti termina cu un total de 6-8 sau chiar mai mult.

Motivele gresite

Unul dintre cele mai grave lucruri pe care l-ati putea face este de a va imperechea cainele din considerente gresite. In fiecare an circa 17 milioane de caini si pisici se intorc in adaposturile de animale. Numai unul din 10 isi va gasi o casa. Din restul, undeva la 13,5 milioane vor trebui exterminati.

Suferinta si durerea asociate suprapopularii cu animalute de companie sunt coplesitoare. Si totusi, o mare parte din aceste inconveniente pot fi eliminate prin imperecherea animalutelor numai din motive intemeiate.

Unele dintre motivele gresite:

Vreti sa va imperecheati cainele pentru ca puisorii de caine sunt atat de dragalasi. Amintiti-va ca acestia vor creste rapid si poate ca nu vor mai fi atat de draguti la maturitate. Ce veti face atunci?

Doriti sa va imperecheati cainele pentru a vinde cateii. Daca nu sunteti serios in promovarea unei anumite rase, este foarte putin probabil ca cei care doresc sa cumpere sa va bata la usa. Chiar daca alegeti sa imperecheati o anumita rasa, este destul de probabil sa nu faceti un profit semnificativ.

Vreti doar sa vedeti ce va iesi din imperecherea unui Bulldog Englez cu un Golden Retriever. Acesta nu este un motiv bun pentru a-ti imperechea cainele. Animalutele nu sunt experimente; ele nu au fost create pentru a-ti satisface curiozitatea.

Motivele corecte

Pentru a fi un crescator responsabil, luati in considerare fiecare aspect inainte de a continua. Amintiti-va ca fiecare caine are necesitatile lui fizice si emotionale. De asemenea, fiti constienti ca, daca aveti de gand sa va imperecheati animalutul, acest lucru ar trebui facut numai din considerente corecte.

Cel mai bun motiv pentru care v-ati putea imperechea cainele este de a promova o anumita rasa. Exista o multitudine de rase mixte de caini in intreaga lume, astfel ca reproductia ar trebui sa se realizeze numai dupa o examinare atenta si ample discutii cu crescatorii experimentati. Numai membri de elita ai unei rase ar trebui utilizati.
De asemenea, va trebui sa va asigurati ca aveti caminele necesare pentru toti potentialii caini, chiar inainte de imperechere.

Daca, dupa documentarea asidua, v-ati decis sa va imperecheati cainele, amintiti-va ca plasarea acelor catelusi poate fi dificila. Nu oricine poate oferi o casa potrivita.
Va trebui sa intervievati potentialii cumparatori si sa-i intrebati de ce isi doresc un caine, ce sunt dispusi sa-i ofere, care este stilul lor de viata (spre exemplu, calatoresc mult, cine se va ocupa de caine) si daca au timpul, rabdarea si mijloacele necesare pentru a se ingriji corespunzator de noul lor membru de familie.

In cazul in care raspunsurile la aceste intrebari va satisfac si instictul vostru va spune ca acea persoana este adecvata pentru a fi un viitor tata sau o viitoare mama, atunci ati gasit un camin.

Amintiti-va, nimeni nu poate decide in locul vostru daca sa va imperecheati cainele sau nu. Dupa ce va ganditi profund, va trebui sa luati cea mai buna decizie pentru familia si cainele vostru.

Reguli de ingrijire a cainelui

Un caine ingrijit este un caine sanatos. Plecand de la acest considerent, iata care sunt cele mai importante motive de a va cosmetiza cainele!

Cosmetizarea indeparteaza parul si celulele moarte, stimuleaza asezarea uniforma a grasimilor din piele si previne incalcelile, nodurile in par.

Un alt motiv il reprezinta faptul ca asigura un sistem de localizare al puricilor, capuselor si al corpurilor straine (scaieti, maracini). Permite indepartarea acestora si urmarea unui tratament medical la nevoie.

Un caine ingrijit este un caine sanatos. O blana murdara si neingrijita poate crea un mediu propice pentru bacterii, purici, capuse si ciuperci. In situatii mai grave, pot aparea rani sub sau in jurul blanii incalcite si in timpul verii, puricii isi pot depune ouale in aceste rani, ducand la dezvoltarea larvelor in ele. Capusele pot raspandi multe boli periculoase, de aceea cercetarea periodica si cosmetizarea asigura o oportunitate de a le indeparta.

Reguli de baza pentru pieptanat

Daca nu pieptanati cainele zilnic, faceti-o cel putin de cateva ori pe saptamana. Indiferent de tipul de blana, lunga sau scurta, aspra sau moale, periatul indeparteaza parul si celulele moarte. Cainii cu par lung sau cret, de rasa sau nu, au nevoie de periaj zilnic.
Astfel, daca aveti un Caniche, Bichon, Cocker Spaniel, Ogar Afgan sau Ciobanesc Mioritic trebuie sa acordati cateva minute in fiecare zi periatului robei lui. Rasele cu par mediu de tipul Terrierilor ar trebui periate de cateva ori pe saptamana, iar cele cu par scurt, precum Labradorii sau Rottwelerii pot fi periate de una sau doua ori pe saptamana.

Periajul cainelui trebuie sa inceapa devreme astfel incat puiul sa ajunga sa vada aceasta operatiune ca pe un lucru obisnuit si placut.
Pentru alegerea periei cat si a frecventei exacte a periajului cainelui, puteti intreba crescatorul de la care ati luat puiul. De asemenea, la pet-shop sau la veterinar vi se va recomanada o perie potrivita.
Periile mai dure se preteaza parului cret sau robelor lungi cu par incurcat, iar cele mai moi, cu dinti mai scurti, pentru o roba mai moale.

Executati miscari scurte, rapide dar ferme, de la baza firelor de par spre varf. Nu exagerati periind, mai ales pe zonele sensibile ale pielii. Daca blana este incurcata, folositi o perie mai dura, speciala pentru asa ceva. Tot in astfel de situatii, cand periati cainele e bine sa tineti smocul de fire pe care il periati in mana, de la baza lui si sa il periati catre varf. Astfel veti evita sa trageti de pielea cainelui.

Incepeti cu capul si urechile, continuati pe piept si picioarele din fata, apoi cu spatele, lateralele si burtica, spre final picioarele din spate si terminati cu coada. Pielea sanatoasa nu prezinta iritatii, inflamatii, modificari de culoare atipice rasei, coji, matreata, rani, miros neplacut, asa ca e bine sa fiti atenti la astfel de semne in timp ce va periati catelul.

Curatarea urechlior

Pastrand curate urechile cainelui vostru puteti preveni infectiile acestora. O data pe luna verifcati urechile cainelul de excesul de ceara, pete negre si mirosuri neplacute. Acestea pot indica o problema care are nevoie de tratament.

O data la una-doua saptamani, in functie de caine, curatati-i urechile cu o bucata de vata (atentie nu mai adanc decat puteti vedea) inmuiata intr-un lichid pentru curatarea urechilor recomandat de medicul veterinar. Tineti lobul urechii cu mana stanga, infasurati bucata de vata inmuiata in lichid pe degetul aratator de la mana dreapta si curatati bine toate pliurile urechii. Curatati cu grija, dar profound. Schimbati vata de cate ori e nevoie . Puteti folosi si betisoare de bebelusi sau cu vata care sa aiba capetele suficient de voluminoase pentru o curatare buna a suprafetelor urechii.

Majoritatea cainilor reactioneaza la curatatul urechilor prin scuturatul capului, scancete si suspine. Aceste lucruri sunt normale, cainii trebuie sa se obisnuiasca cu senzatia.

Taiatul unghiilor

Haideti sa recunoastem ca taiatul unghiilor catelului vostru nu e tocmai o activitate preferata. Pentru multi e un lucru dificil de facut si nici cainilor nu le place prea tare: scancesc, se zbat, se rasucesc, doar, doar s-ar termina mai repede supliciul. Cu toate acestea, taiatul unghiilor poate fi mult mai usor, odata cunoscute cateva principii de baza.

Incepeti aceasta activitate cat mai devreme. Chiar daca puiul nu a ajuns la varsta de sase luni si nu prea aveti ce taia, e bine sa il obisnuiti cu actiunea in sine. Il asezati lipit de dumneavostra, cu labuta aspra careia "operati" in mana, cu degetul mare asezat deasupra, iar cu celelalte dedesubt, rasfirand degetele cainelui astfel incat sa puteti taia fiecare unghie cat mai bine.

Unghiile puiutilor sunt de obicei foarte mici si moi, asa ca s-ar putea sa fie dificil sa taiati ceva, mai ales daca folositi o unghiera pentru adulti. Ar fi si contraindicat, de cele mai multe ori acestea rupand unghia in loc sa o taie. Instrumentul pe care il folositi trebuie ales cu atentie.

Pentru rasele de talie mica si pentru cateii tineri folositi o unghiera mica. Pentru adulti si rasele mai mari putei folosi o unghiera mai mare sau un cleste pentru unghii a carui marime o veti considera potrivita. Important e ca instrumentul folosit sa taie cat mai bine, dintr-o singura miscare, si sa nu rupa, smulga sau crapa unghia.

Foarte des pot aparea mici accidente, iar cel mai comun este o mica hemoragie ce rezulta dupa taierea tesutului viu din centrul unghiei daca se taie unghia prea scurt. La cateii cu unghiile de culoare deschisa e mai simplu pentru ca tesutul viu se vede sub forma unui firicel roz in centrul unghiei. La cei cu unghiile de culoare inchisa e mai greu. De obicei e bine sa se taie de acolo de unde incepe unghia sa se curbeze, sau mai bine din punctul in care ea depaseste ca lungime planul orizontal al pernutelor.
Atunci cand nu sunteti siguri, taiati putin cate putin pana in acest punct.
Retineti totusi ca tesutul viu din interiorul unghiei creste odata cu unghia. Cu cat le veti taia mai din timp si mai des, cu atat ii veti putea controla mai bine cresterea astfel incat sa nu aveti parte de neplaceri la taiatul unghiilor. Daca totusi ati taiat din tesutul viu si aveti o hemoragie, nu disperati. E bine sa aveti la indemana atunci cand taiti unghiile cainelui cateva comprese cu care sa aplicati presiune acolo unde este hemoragia pret de un minut - doua. N-ar fi rau nici daca, pentru linistea voastra, se intampla sa aveti prin casa o fiola de adrenostazin din care sa puneti cateva picaturi pe unghia sangeranda sau pe compresa, acesta fiind un hemostatic local care poate ajuta hemoragia sa se opreasca mai repede.

Dupa ce ati taiat unghiile, puteti acolo unde este cazul, sa piliti unghiile care prezinta margini neregulate pentru a preveni ruperi sau crapaturi ulterioare. Cel putin la inceput veti avea parte de proteste din partea catelului, dar nu trebuie sa va dati batuti asa de usor. Vorbiti-i tot timpul calm si incercati sa pastrati pozitia initiala. La sfarsit, laudati-l din plin si recompensati-l cu o mica tratatie pentru a asocia taiatul unghiilor cu o experienta pozitiva.

Daca, in oricare din operatiunile de mai sus, simtiti ca nu ati avut succes sau ca nu le puteti face singuri, nu ezitati sa apelati la ajutorul unor persoane sau al unor cabinete specilizate pentru cosmetica canina.

Care sunt cei mai populare rase de caini?

Daca vi se pare ca vedeti prea des catei din rasa chiuaua, nu va inselati: fie ca e vorba de moda sau pur si simplu de dragalasenia catelului, exista anumite rase de caini care sunt preferate de iubitorii de animale. De cele mai multe ori, stapanii vor spune ca pur si simplu isi iubesc animalul, insa adevarul este ca exista anumite avantaje pe care le au rasele populare de caini si pe care oamenii le iau in considerare atunci cand isi aleg un prieten necuvantator.

Unii catei sunt ideali pentru familii, pe cand altii sunt mai curand potriviti pentru o persoana singura sau un cuplu fara copii. unii caini au multa energie si trebuie scosi la plimbare des, altii se multumesc sa stea in casa impreuna cu stapanul. Conteaza foarte mult daca sunt indeplinite nevoile stapanului, dar si ale catelului.

Cel mai des, cateii populari sunt de talie mica, deoarece sunt mai usor de ingrijit si sunt adorabili. Chiuaua este o rasa destul de populara: este un caine loial stapanilor, motiv pentru care sunt preferati de persoanele singure. Intr-o casa cu copii insa, chiuaua nu se potriveste foarte bine: cainele devine gelos pe atentia pe care o primesc micutii.

Shih Tzu este de asemenea o rasa populara, pentru ca are parul lung si poate fi aranjat conform dorintelor oricarei stapane pasionate de moda. In acelasi timp, este o rasa hipoalergenica, pentru ca nu lasa par prin casa. Terrierii sunt si ei preferati, pentru ca sunt loiali. La noi, un mare succes il au cateii din rasa bichon frise: ca si shih tzu, bichon-ul este hipoalergenic si destul de prietenos.

In cazul cainilor de talie mare, una dintre cele mai populare rase este labradorul. Principalul motiv ar fi faptul ca labratorii iubesc copiii foarte mult si sunt inteligenti si usor de dresat. Sunt prietenii perfecti ai familiei. Si un beagle poate fi un prieten perfect pentru copii: este un caine bun de paza, cu un latrat inconfundabil cand vreun pericol ameninta familia si se imbolnaveste arareori.

Ciobanestii germani sunt, la randul lor, caini extrem de populari: li se mai spune si "caini politisti", pentru ca le place foarte mult sa munceasca, fiind mereu in slujba stapanului si protenjandu-l de rele.

O rasa care a inceput sa fie populara si la noi este Akita, un caine cu o constructie atletica si blana groasa. Cu urechile mereu ciulite si coada covrig, akita este un caine docil si curajos, caruia ii place sa ofere afectiune. Poate insa sa devina agresiv cu oamenii sau cu alte animale, motiv pentru care trebuie dresat de mic.

Cainii depisteaza mai multe tipuri de cancer

Cainii pot sa depisteze mai multe tipuri de cancer, arata studiile realizate de-a lungul timpului. Un exeperiment recent in Japonia arata si ca prietenii nostri cu blana pot sa depisteze cancerul intestinal cu o precizie uimitoare. E greu insa sa introduci animalele in practica medicala, asa ca pana acum, aceasta abilitate uimitoare a cainilor ramane in stadiu de experiment.

Pana acum, se stia ca pot fi depistate cu ajutorul cainilor cancerul de piele, de vezica, de plamani, cancerul ovarian si cancerul de san. Medicii sunt convinsi ca exista un "miros" specific al tumorilor canceroase, insa nu se cunoaste inca modul in care se realizeaza acest miros si cum ar putea fi depistat. Pana acum s-a constatat doar ca acesta poate fi depistat cu mare precizie de catre catei, care au in simt ar mirosului uimitor.

Cercetatorii de la universitatea Kyushu au efectuat experimentele ajutati de Marine, un labrador in varsta de opt ani. Catelul a reusit cu succes sa depisteze cancerul de intestin prin miros, atunci cand a fost pusa in contact cu materii fecale provenind de la un pacient bolnav si de la patru persoane sanatoase.

In 37 din 38 de cazuri, catelul a reusit sa depisteze boala. Mai mult, catelul a reusit sa depisteze cancerul in stadii incipiente, cand pentru medici este foarte greu de diagnosticat. Testele standard folosite de medici reusesc sa depisteze doar unul din zece cazuri, in cazul cancerului in stadiu incipient.

Cercetatorii sustin insa ca e foarte greu de determinat care sunt compusii chimici care realizeaza mirosul pentru cancer: pana acum, doar cainii stiu despre ce e vorba.

Insa introducerea acestora in sistemul de sanatate, chiar daca ar putea salva vieti, este dificil de realizat. Dresarea cainilor, dar si informarea si convingerea medicilor de a apela la ajutorul "medicilor" cu patru picioare ar fi un proces de lunga durata si destul de costisitor. In plus, concentrarea cainelui si abilitatile lor difera mult de la caine la caine, dar si in functie de dispozitia sa.

Cercetatorii spera totusi ca, folosind experienta avuta cu cateii, sa depisteze pana la urma semnalul chimic al cancerului si sa realizeze un dispozitiv artificial cu aceleasi abilitati ca si nasul catelului.

Ai un caine care latra prea mult? Preia controlul

A va instrui cainele sa nu latre are multe efecte secundare pozitive. In primul rand, un caine care latra constant devine rapid iritant, intrucat latratul intrerupe linistea pe care multi dintre noi o dorim dupa o zi lunga la locul de munca sau la scoala.

De exemplu, un caine caruia nu se acorda atentia cuvenita, sau este neglijat sau plictisit, poate latra ca o modalitate de a va atrage atenția. Latratul poate aparea, de asemenea, atunci cand se simte amenintat sau simte prezența membrilor straini care intra in casa sau in camera.

Cu toate acestea pentru cainii care continua sa latre excesiv, indiferent de cat de multa atentia li se ofera, va necesita mai multa disciplina. Instruirea cainelui sa latre in mod constant va necesita fermitate și consecvența din partea dumneavoastra. Atunci cand cainele incepe una din tiradele sale fara sfarșit, cu fermitate si cu voce tare spuneți ”Nu!”, pana cand cainele se opreste din latrat. Este posibil sa trebuiasca sa faceti acest lucru in repetate randuri, iar cainele dumneavoastra va incepe treptat sa inteleaga unde doriți sa ajungeți.

Alternativ, puteti utiliza metoda cu pistolul cu apa in cazul in care ati apelat comanda ”NU” si pulverizați apa inspre caine atunci cand latra excesiv. Acest lucru va crea o experiența neplacuta pentru animalele de companie intrucat cainilor nu le place sa se ude. Utilizarea in mod constant a acestei metode, va determina cainele sa asocieze latratul cu o experiența neplacuta intrucat in marea majoritate a cazurilor, cainilor nu le place sa se ude.

De asemenea, asigurati-va ca va descurajați cainele de la latrat in timp scurt. Nu asteptati pentru a-l corecta el sau ea, dupa zece minute de latrat, cainele nu va ințelege motivul pentru care ii aplicați disciplina. Acest lucru poate sau va conduce la efecte secundare nedorite, cum ar fi cainele dumneavoastra indragit poate deveni fricos, timid, si chiar poate simți frica de dumneavoastra.

O alta sugestie utila pe care o puteți aplica este atunci cand latra cainele, luați jucaria preferata a ciinelui si puneti-i-o in gura. Deoarece cainele va intenționa sa muste jucaria (cainii nu pot sa latre cu gura inchisa), aceasta va mufla latratul.

Dupa ce cainele a incetat sa mai latre, recompensați-l cu ceva bun. In acest fel, cainele va echivala linistea cu gustarile delicioase si va inceta, prin urmare, sa mai latre foarte mult. Indiferent de ceea ce doriți sa va instruiți cainele sa faca, coerenta si consolidarea pozitiva sunt doua dintre cele mai eficiente metode de reușita in instruirea cainelui sa nu latre.

Cum impaci un caine cu un copil?

Cainele si copilul, faceti prezentarile

Cum probabil ati experimentat deja, un copil si un caine nu devin prieteni nedespartiti din prima secunda, asa cum arata filmele americane. Incidentele pot aparea din orice: catelul, dornic de joaca, va sari la picioarele copilului speriandu-l, iar copilul, necunoscand inca diferenta dintre bine si rau, il va chinui tragandu-l de urechi si de codita. Asta in cel mai bun caz.

Pentru ca intelegerea intre cei doi sa fie posibila, incepeti printr-o pregatire serioasa a copilului in ceea ce priveste interactiunea cu un caine, stabilind inca de la inceput cateva reguli de baza. In primul rand un caine nu trebuie lovit, tras de urechi sau de codita, pentru ca poate musca daca este ranit sau provocat si in plus il si doare.

Un caine nu este o jucarie pentru copil

In al doilea rand, cainii aud mai bine decat un om, deci tipatul la sau in apropierea cainelui este strict interzis. Afectiunea fata de caine nu se exprima prin pupat sau imbratisat. Invatati-l sa ii ofere mancare ca recompensa.

De asemenea, copilul trebuie sa inteleaga ca un caine vine singur la el atunci cand vrea sa se joace si ca trebuie lasat in pace atunci cand mananca sau doarme. Deci in momentul in care cainele pleaca de langa el, copilul nu trebuie sa il urmareasca si sa il sacaie. Daca aveti mai multi copii, invatati-i sa il mangaie pe rand. Altfel catelusul se poate speria si poate musca.

Inainte de a se atasa unul de altul, cainele si copilul trebuie sa invete sa se tolereze si sa se respecte reciproc. Desi sunt lucruri destul de greu de invatat la o varsta frageda, ele sunt esentiale pentru a-i ajuta pe cei doi sa se inteleaga intre ei. Si copilul si cainele sunt plini de energie, care se transforma usor in agitatie si care, la randul ei, poate sfarsi cu diverse accidente.

Unde se trage linia intre copil si caine?

Intre doua si zece luni catelusilor le ies dintii. Acest lucru alimenteaza starea de nervozitate. Daca adaugam si necesitatea lor de a roade diverse lucruri, in aceasta perioada, inclusiv degete, ne ramane doar posibilitatea sa educam copilul sa-si tina degetelele la distanta.

Impuneti o conduita anume pentru copil fata de caine

Un alt lucru important este sa il invatati pe copil sa reactioneze cu calm atunci cand cainele incepe sa il prinda cu dintisorii si sa nu se sperie. Ideal ar fi sa reuseasca sa stea nemiscat si sa il ignore. Cainele se va plictisi repede cautand altceva de facut sau ii puteti distrage chiar voi atentia, aruncandu-i o jucarie.
Din pacate cainele nu-si da seama cand un copil il impinge si fuge pentru ca e speriat si, considerand ca face parte din joaca, il va urmari speriandu-l si mai tare. De aceea cel mai bine este sa fie ignorat.

Schimbati rolurile

Pentru a ajuta un copil sa inteleaga mai bine ce inseamna un caine si a nu exista riscul sa se plictiseasca de el in cateva saptamani, folositi urmatoarea metoda: incepeti sa il intrebati cum s-ar simti el daca ar fi pus in situatii similare cu ale cainelui: daca ar fi lasat fara mancare, daca ar fi tras de urechi etc. Astfel, usor, usor, copilul va intelege ca un caine este altceva decat o noua jucarie.

Dar cel mai important lucru este sa nu ii lasati impreuna nesupravegheati. Acest lucru inseamna o programare riguroasa a activitatilor si mai ales o buna impartire a atributiilor intre toti membri familiei. Rugati si prietenii sa va ajute in caz de nevoie.
Atentie si la comportamentul vostru fata de caine. Copiii invata, prin puterea exemplului, imitand comportamentul adultilor.

Ar trebui pedepsite animalele cand ataca oamenii?

  Animalele sunt cei mai buni prieteni, sau cel putin asa ne place sa credem - de aceea, uneori suntem socati cand vedem ca un caine a atacat un copil sau ca un om a ajuns la spital din cauza animalului pe care il ingrijeste.

Aceste cazuri sunt intalnite si la gradinile zoologice, unde exista animale salbatice, dar si in cazul animalelor de casa, care ar trebui sa ne fie prietene. Ne punem deseori problema: cum trebuie sa reactionam, in cazul unui animal agresiv? Trebuie pedepsit animalul pentru ca a atacat omul?

Raspunsul nu e usor, avand in vedere ca deseori pedeapsa nu ajuta deloc animalul sa inteleaga ce s-a intamplat, nu ii ajuta sa isi formeze un comportament corect. De cele mai multe ori, stapanii sau ingrijitorii pedepsesc animalele abia dupa o ora-doua de la incident si folosesc metode nepotrivite (cel mai des violenta), iar in aceste cazuri animalul nu invata nimic din incident: nu va sti de ce este pedepsit si nu va sti nici ce trebuie sa faca pentru a nu mai cauza probleme.

Cazuri de animale agresive intalnim cel mai des in gradinile zoologice, unde animalele care sunt tinute in custi se razbuna uneori pe ingrijitori, pentru ca sunt destul de nefericite. Problema insa este ca de vina pentru modul in care reactioneaza animalele sunt chiar oamenii, care nu pot intelege nevoile de baza ale unui animal.

Pentru a preveni un comportament agresiv din partea unui animal trebuie in primul rand sa ne asiguram ca acesta are toate conditiile necesare pentru a trai si ca nu sufera in niciun fel. Un caine care nu are mancare suficienta in fiecare zi, care nu are un adapost, care nu este obisnuit cu oamenii din jur are toate sansele sa fie agresiv.

In al doilea rand, stapanul trebuie sa inteleaga ca exista anumite actiuni ale sale care pot determina agresivitatea animalului: spre exemplu, nu toti cainii vor suporta sa fie atinsi atunci cand mananca sau nu vor suporta ca un om sau un alt caine sa intre pe teritoriul pe care il considera al sau. Principalele pericole le reprezinta apropierea cainelui de alti caini, de alti oameni sau chiar de copii: animalul trebuie obsnuit cu mediul sau, o schimbare il poate face sa devina agresiv.

Cel mai des, problemele apar pentru ca oamenii nu stiu cum sa reactioneze in cazul in care un caine devine agresiv: daca se tipa la el, daca este lovit sau amenintat in vreun fel, agresivitatea cainelui creste. SOlutia ideala este apelarea la un specialist in dresaj, atunci cand cainele este adult. Insa cel mai usor este sa obisnuim animalul de mic sa fie prietenos cu oamenii si ca un comportament agresiv este inacceptabil.

Ingrijirea dintilor...

Un caine care isi duce viata intr-un mediu absolut natural nu necesita nici o ingrijire a dintilor.Un caine de apartament dupa 6 ani incepe sa isi piarda dintii, ceea ce este evident anormal.Incepand de la doi-trei ani vom combate aparitia tartrului dentar care, la unii catei se depune atat de abundent, incat gingia se retracta, dintii incep sa se miste si apoi cad.
Carie dentara primara, practic, nu exista la caini.Dar sub tartru se produce o adevarata gangrena a dintelui care reprezinta un focar de infectie si impiedica masticatia.Uneori cainele, din cauza durerii nu mai mananca deloc.
Pentru a preveni acest fenomen absolut deloc de dorit este ca din primele luni de viata sa-l spalam pe dinti si in special pe molari.Spalarea dintilor se va face cu o periuta normal iar pasta de dinti este fie cea speciala pentru catei fie poate fi inlocuita de bicarbonatul de sodiu.Se poate intampla cazul in care catelul nu suporta periuta de dinti, caz in care puteti apela la o bucata de fasa pe care sa o rulati in jurul degetului.
O data la 30 de zile este recomandabil sa faceti aceasta operatiune iar de indata ce semnalati un depozit de culoare galben inchis va recomandam sa faceti o vizita medicului veterinar.

Sa oprim cruzimea fata de animale, prin educatia copiilor!

Cruzimea si violenta fata de animale este un semn de tulburare de comportament la copii si este din pacate, de multe ori, ignorata de parinti, care nu stiu sau nu vor sa reactioneze. Ceea ce nu stiu insa este ca violenta fata de animale este primul pas catre agresivitatea fata de oameni: daca acest comportament nu este sanctionat, copilul poate deveni antisocial si sa aiba probleme mult mai mari.

Foarte des se intampla sa vezi, in special in familii cu educatie orecara, cum un copil chinuie un animal, iar parintele se uita fara sa reactioneze. Astfel de comportamente trebuie in mod necesar sanctionate: nu sunt o manifestare a curiozitatii copilului si in niciun caz nu trebuie incurajate. Specialistii arata ca, de cele mai multe ori, cruzimea fata de animale este asociata cu violenta domestica si abuzul, iar copiii care manifesta astfel de tendinte pot ajunge sa comita infractiuni serioase, precum crima. Lista de criminali in serie care au inceput prin a chinui animale este lunga.

Faptul ca unele persoane sunt violente cu animalele nu este ceva innascut, spun specialistii, ci este un simptom al unor probleme serioase: acesti indivizi traiesc uneori in medii violente (fie sunt supusi violentelor sau sunt martori la acestea), motiv pentru care isi elibereaza frustrarile pe animale, care nu se pot apara. Studiile arata ca aproape 20% din copiii care au fost supusi violentelor ajung, la randul lor, sa fie violenti cu animalele. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care trebuie sa uitam ca existat vreodata vorba "bataia e rupta din Rai": educatia copilului nu se face prin bataie.

Prin apelul la un specialist si prin eliminarea cauzei violentei primare, copilul poate ajunge sa aiba un comportament normal si bland fata de animale.

Studiile realizate de psihologi au aratat ca, de cele mai multe ori, copiii care cresc intr-o familie in care exista un animal si invata sa se joace cu el si sa il ingrijeasca sunt nu numai indivizi mai responsabili decat altii, ci au un mare avantaj in ceea ce priveste comunicarea cu oamenii. Nu e de mirare ca in multe centre pentru copii cu probleme sunt "angajate" animale  care ii ajuta pe copiii sa comunice si sa aiba relatii normale cu semenii.

Ce facem iarna cu catelul?

E iarna si frigul de afara nu ne lasa sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna cu catelul. Plimbarea zilnica a devenit un chin si pentru el si pentru noi: cu toate acestea, orice medic veterinar ne-ar putea spune ca mentinerea animalului doar in casa in timpul lunilor de iarna ii poate face rau.

Catelul trebuie sa aiba ocazia sa zburde, pentru a-si putea mentine fizicul. Pe langa faptul ca nu ti-ai dori un catel supraponderal, e cazul sa te gandesti si la depresiile care pot aparea daca cel mai bun prieten este tinut in casa luni intregi, de unul singur, cat timp esti la serviciu.
In zonele cu clima neprietenoasa, exista insa si activitati distractive pe care le poti face impreuna cu catelul, pentru ca el sa nu se plictiseasca si sa-si mentina tonusul. Majoritatea cateilor vin "echipati" cu o blana destul de groasa si pot face fata frigului, asa ca ii poti lua cu tine atunci cand mergi sa te dai cu sania sau chiar la schi. Catelului ii va face mare placere sa se joace in zapada. Mare grija insa la degeraturi: dupa ce s-a terminat cu distractia, catelul trebuie sters pe labute, nasuc si blana, pentru ca in zonele sensibile poate ramane agatata gheata, care duce la degeraturi.

Pentru cateii obisnuiti sa stea afara, in curtea stapanului, frigul nu pune mari probleme: insa e obligatoriu ca acesta sa aiba o cusca in care sa poata sta, unde sa aiba o carpa sau eventual frunze uscate care sa-l ajute sa se incalzeasca.

Atunci cand e prea frig sa dai si un caine afara (la propriu), il puteti tine ocupat cu diverse jucarii interactive. Acestea sunt ideale pentru a mentine interesul catelului, pentru ca ofera diverse bunatati, atunci cand sunt folosite. O alternativa simpla ar fi sa il inveti pe catel un truc nou: chiar daca nu stii mare lucru despre dresaj, te poti documenta, iar anotimpul rece ne lasa destul timp impreuna cu animalul pentru a-l putea invata ceva.

Daca ai timp liber la dispozitie si ceva cutii de cadouri sau obiecte in plus prin casa, poti construi chiar un traseu prin care sa-l inveti pe catel sa treaca, cu ceva recompense daca reuseste sa depaseasca obstacolele, in mod evident. Nu e nevoie sa il pregatesti pentru o competitie internationala, ci doar sa il inveti ca e bine sa se miste si sa-si exerseze inteligenta, iar recompensa va veni rapid.

O alta distractie pe care catelul o va adora, in timpul iernii, sunt intalnirile cu alte animale. Asa ca atunci cand aveti prieteni care au la randul lor un catel sau poate chiar o pisica obisnuita sa se joace cu cateii, e cazul sa organizati intalniri cat mai des. Daca intalnirile se lasa si cu cateva oase la sfarsitul mesei, va fi cu atat mai bine pentru ele.

Cei care isi permit isi pot duce iarna catelul la saloanele speciale unde pot fi tunse, li se face pedichiura si sunt rasfatate cu un masaj.

E criza-e timpul sa adoptam un animal al strazii

In conditiile economica dificile, e usor sa pierzi din vedere ceea ce este important. O vedem in fiecare zi, cazurile de oameni ajunsi in pragul disperarii se inmultesc drastic. Insa provocarile cu care ne-am confruntat in 2010 si care vor persista probabil in anul urmator nu sunt un motiv sa uitam sa fim buni cu animalele si mai ales, sa uitam sa adoptam animale fara casa.

Criza economica a adus saracia si nefericirea in casele multora: oamenii si-au vazut salariile reduse sau si-au pierdut locul de munca, unii si-au pierdut casele dupa ce nu au mai putut plati ratele la bani. In cele mai multe gospodarii, primul efect al crizei a fost diminuarea veniturilor si a dus la reducerea cheltuielilor. Si pe langa economiile facute la cosul de alimente si la haine pentru familie, se intampla ca si animalele sa aiba de suferit.

Fie ca unele familii nu isi mai permit sa aiba grija si de un animal si il dau altcuiva, fie ca neglijeaza unele vizite la veterinar, animalalele de casa au la randul lor probleme.

Si poate ca cea mai grava problema este cea a animalelor care traiesc pe strada. In fiecare iarna, mii de animale mor de foame, din cauza frigului sau a bolilor. Iar in conditiile in care oamenii sunt din ce in ce mai stramtorati, ideea de a adopta un catel sau o pisica fara adapost poate fi destul de departe de oricine.

Insa bucurestenii au simtit pe pielea lor efectele devastatoare ale crizei in ceea ce priveste animalele strazii, chiar incepand din 2009, cand mii de caini vagabonzi au "scapat" din adaposturi, dupa ce autoritatile nu au mai avut fonduri sa le ingrijeasca. Mari probleme au aparut si dupa ce fondurile venite din strainatate pentru ONG-uri au scazut, iar strazile s-au umplut peste noapte de caini vagabonzi, tocmai cand locuitorii Capitalei incepeau sa spere ca situatia se va imbunatati.

Adevarul este ca nu trebuie sa asteptam ca salvarea sa vina de la altii, cand vine vorba de animalele strazii: iubitorii de animale stiu ca situatia este grava si ca necesita actiune. Este vorba in primul rand de cei responsabili, care stiu ca situatia nu se rezolva daca le dau resturi de mancare cainilor care s-au cuibarit prin vreo scara de bloc. Animalul are nevoie de adapost si ingrijiri medicale, vaccinuri si un stapan iubitor, nu de o mana de graunte aruncate din cand in cand.

Actiunea corecta este mobilizarea pentru adoptia animalelor din adaposturi si ingrijirea lor corespunzatoare. Sa nu lasam criza sa ne umple strazile de animale infometate si infrigurate, sa le iubim si sa le ingrijim asa cum trebuie!

Trebuie sa ajutam!!!

Haideti sa ii ajutam impreuna, sa nu mai fie cainii strazii, sa nu mai trecem nepasatori pe langa ei, sa incercam, poate nu reusim mereu, dar macar sa incercam sa ii ajutam. Sa nu mai acceptam sa ajunga pe strada, sa ne gandim daca acele suflete nevinovate merita sa stea infometate, inghetate si singure pe strazi.
Un pedigree nu va face un catel  mai destept si mai atasat de noi, el ne va iubi neconditionat, chiar daca nu avem vreun arbore genalogic complicat.